Lupta cu imposibilul,animalute sterilizate,castrate

Pot sa spun ca am luptat cu imposibilul,dar am invins!Pisicuta NANCY,traieste,mananca singura,se spala si chiar toarce,i-am dat numele de NANCY deoarece in tristetea care ma cuprinsese cu atatea probleme,mai aveam o mare urgenta,de sterilizat si castrat pisicute si catei,ori eu nu mai faceam fata cu mancarea la 26 de pisicute si 3 catei plus tratamente la cei bolnavi,nici decum sa mai am bani si pentru castrari.Dar dintr-o data ,a rasarit o raza de soare,si a aparut cu un ajutor nesperat,NANCY de la RAR care mi-a trimis bani ca sa pot steriliza si castra toate animalute care aveau nevoie de aceasta operatie urgenta.MULTUMESC NANCY!!!

PISICA GASITA la LIMITA IMPOSIBILULUI

Aceasta pisica am gasit-o ,zacand in mijlocul strazii,in agonie,cu oameni trecand pe langa ea ,nepasatori,grabiti,preocupati doar de interesele lor,fara sa le pese de suferinta unui suflet,care nici sa moara nu putea de atata durere.Nu va pot descrie in ce hal este,nici nu-mi dau seama cine a schingiuit-o in halul acesta,nu stiu daca o voi putea salva,dar cel putin ma voi ocupa de ea cu toata dragostea si cu tot interesul,pana la ultimile ei clipe de viata.Cine crede ca poate ajutat financiar,rog din suflet sa o faca,mi-am amanetat bijuterii si tot din ce am putut scoate bani,dar sunt depasita de probleme grave,multe si foarte costisitoare,la ora asta sunt inconjurata de 20 de pisici si 3 catei,toti salvati din situatii cumplite,necesita multa mancare si ingrijire.

Salvarea lui NUTZU!!

Noaptea de 27 septembrie a fost o noapte alba si grea .Cum n-am gasit-o pe asistenta aia acasa ,eu impreuna cu o prietena buna ne-am gindit sa incercam noi sa-i scoatem aerul ,eu la un moment dat am zis ca totusi e punctie si sint anumite locuri -daca gresim? ,asa ca am hotarit sa nu ne bagam .Mai tirziu ,cind am ramas singura , vazind ca s-a umflat la maxim si este aproape de final ,m-am gindit ca oricum moare -era 12 noaptea ,asa ca am luat hotarirea - am bagat acu unde am vazut eu ca-i umflat tare si am apasat si aeru iesea usor .La ora 4 din nou era bomba -am repetat iar ,insa nu prea mai statea dar s-a mai desumflat un pic .La 7 din nou era in pericol -acu am reusit doar putin ,singura a fost f greu .Am plecat la vet unde banuiam ca o sa vina ,am stat de la 8 pina la 10 si cum n-a venit am plecat la vetul despre care aflasem ca are program scurt duminica .Aici rapid l-a ras ,i-a facut ecografie si surpriza pt mine ...nu era torsiune stomacala ,eu gasisem pe net ,boala asta doar la caini si vetu a zis putin probabil tors stom la mitze. L-a operat ,cica avea intestinu subtire plin cu aer , strat gros de grasime ,rinichii in grasime ,stomacu e la locul lui ,aerul care iesea cica era din abdomen si cica daca nu-i il scoteam sigur murea .Acum sta intr-un transportor mai mare ,s-a trezit un picutz si geme . Miine il voi duce la control ,la tratament si daca va scapa cu bine ,de acum incolo va minca la separeu si va tine regim .

Revin cu noutati

Regret ca nu am mai scris,dar am avut multe suparari.Multe animalute necajite au nevoie zi de zi sa fie salvate de noi,eu una sunt depasita de probleme,am avut parte si de multe boli la animalute,care au necesitat tratamente costisitoare,care m-au dus in pragul disperarii de multe ori fiind nevoita sa-mi amanetez lucruri personale si sa iau bani cu imprumut,ca sa pot face fata .Am salvat alti necajiti ai strazii nemiloase,pacat ca nu am un apart de fografiat ca sa va arat ,animalutele salvate de mine.Am reusit totusi sa rog pe cineva sa-mi faca poze,asa ca vi-l prezint pe HANSEL,un motanel care avea 300 gr,iar acum cantareste peste 1 kg.Saracutul nu poate sa umble,nici macar sa bea apa singur,de aceea il iau cu mine ,de cele mai multe ori.Cu toate ca este inert,eu il iubesc,ca pe oricare animalut normal.

MOSU si PRINTZU

Mosul si Printzu,au fost castrati,de acum s-a terminat zbenguiala lor dupa pisicute,se simt foarte bine dupa operatie,in rest si-au reluat obiceiurile de zi cu zi.Asta conteaza cel mai mult sa ne castram,sterilizam animalutele,controlam inmultirea in plus creem o stare de bine animalului,care nu mai sufera,se linisteste si este lipsit de o multime de boli,mai ales hormonale.

CATELUSA NOROCOASA

Eu catelusa DANA va spun povestea mea, care este una cu final fericit de aceea am spus ca ma numesc O CATELUSA NOROCOASA : “.Eram ...cinci mogildete mici ,tare frumoase dar in acelasi timp si tare necajite,ca pe langa faptul ca nu aveam o casa si noi a noastra ca toti cateii cu stapani,pe mama noastra a lovit-o masina si am ramas orfani.Un barbat si o femeie treceau pe acolo ,( puteti vedea si in pozele de mai jos), veneau periodic sa dea de mincare la alti catei si cind au vazut cit eram de mititei si cum tremuram , a scos o piine si noi n-am mai asteptat sa o rupa sa ne imparta ,muscam din piinea intreaga caci ne era tare foame.A doua zi acesti oameni au venit sa ne faca o scorbura in pamint si au pus paie sa ne adapostim ca era ger si ne-a adus si mincare .Intr-una din zile ,noi am primit o cusca mare si frumoasa cu paturica in ea ,de la o doamna pe care ulterior am aflat ca o cheama Victoria si care ne aducea si ea mincare.Noi tare mult ne-am bucurat ca mai sint si oameni care ne indragesc. Dupa vreo doua saptamini ,unul dintre noi care era cel mai frumusel ,a fost luat de un nene la curte si am ramas patru .Noi primeam zilnic mincare si dupa alte doua saptamini au fost luati cei trei fratoiri ai mei ,de diferiti oameni care mergeau spre sat .Si asa am ramas eu singurica ...Daca va uitati in pozele acelea unde sunt cu fratiorii mei ,ma puteti identifica, fiind cea gri .Eram slabuta si schioapa de un piciorus si cred ca din acest motiv pe mine nu m-a vrut nimeni .Tare suparata eram si tremuram ca nu mai aveam fratiorii cu care ma incalzeam pina atunci.Cand a venit femeia aceea care ne facuse scorbura , sa ne aduca de mancare m-a gasit singurica si ia fost mila de mine.A stat ea si s-a tot gindit o ,ce sa faca cu mine.?..A sunat pe la prieteni sa o ajute cumva ,dar nimeni nu a vrut .M-a luat in brate si cu ochii in lacrimi m-a dus la ea acasa .Avea ochii plini lacrimi pentru ca nu stia cum o sa se mai descurce si cu mine ,caci mai are multe animale necajite de hranit si tratat .Dar eu ma rog la Dumnezeu s-o ajute pe mama sa ma poata creste si pe mine. Acasa cand am ajuns ,m-am bucurat de caldura si de mancare calda ca eram inghetata de frig. Dar cea mai mare bucurie am avut-o cind m-au primit cu drag celelate animalute salvate de mama, catelusa Bijou dar si pisicutele. Eu eram cam salbatica si ii luam din fata si mancarea lu bijou si o muscam de urechile ei clapauge ,dar daca am vazut ca ea se poarta frumos cu mine ,am inceput sa ma domesticesc si eu .Daca am impresionat pe cineva cu povestioara mea , rog din sufletul meu, s-o ajute pe mama sa ma creasca mare ,ca imi trebuie pe linga mincare ,vitamine ca sunt slabuta si a cam venit vremea sa fac si vaccinurile .Va multumesc ca m-ati ascultat si va salut din poze . Cu drag ... catelusa Dana .”

Povestea lui Sandokan

...Povestea mea incepe cam asa : M am nascut intr un cartier aglomerat,pe la vreun subsol de bloc.Prin iulie ,cind am inceput sa cred ca sint mare , pt ca mergeam pe picioarele mele, am plecat singurel si am nimerit intr o piata printre tarabe. In aceasta piata si prin imprejurimile ei sint 11 circiumi si ca si cum n ar fi de ajuns betivii mai bea si la tarabe.Asa sa gasit un individ , ca om nu i pot spune ,sa ma loveasca cu pantoful in cap. In clipa aceea am vazut numai stele si ce a urmat imi amintesc ca prin vis. Un tinar caruia ia fost mila de mine ma luat de ceafa si a vrut sa ma puna linga containeru de gunoi ca sa nu mai fiu batut. In momentul acesta a aparut cea care urma sa mi fie ca un inger pazitor .La intrebat pe tinar ce face cu mine ,el ia povestit ce sa intimplat si a zis ca vrea sa ma duca mai departe de acel nenorocit .Cea care urma sa aibe grija de mine ia spus sa nu ma puna acolo , ci in gradina cu iarba a unui bloc unde mai erau pisici mari . Apoi sa apropiat de mine si cind ma vazut cu jumatate de cap umflat si cu singe la gura ia fost mila si ma luat acasa . S a gindit ca ma face bine pe mine si pe NUCU , care era deja acasa ,bolnav racit la plamini ,si ne va duce la cineva la tara . Eu tare mult mam bucurat ca primeam mincare buna si eram mingiiat toata ziua . Rasturnam farfuriile cu mincare si apa iar ingrijitoarea mea sia dat seama despre ce e vorba , dar ma dus la doctor . Si era asa cum credea ea : in urma loviturilor la cap , mi am pierdut vederea , doar foarte putin zaresc cu ochiul drept . Atunci cea care ma ingrijea a hotarit sa fie mama pentru totdeauna , pentru mine si pentru NUCU , care fusese si el chinuit si care era ca un frate pentru mine si despre care mama o sa va povesteasca intr un episod viitor . .....Era sa uit...pentru ca sint un tigrisor frumos , mama mia spus SANDOKAN ....